Jurnal de front – Buzau 2020

155

Ziua începuse cât se poate de normal. Alături de colegul de serviciu trebuia să ne întâlnim cu un client în zona de est a orașului. Aburii dimineții se ridicau încet peste podul Marghiloman, aducându-mi aminte de pozele alea de pe net cu zgârie-nori care își ridică vârfurile printre nori, într-un calm interior tulburat doar de insuportabila uneori frumusețe a lumii. Niciodată strada Horticolei nu a fost mai liniștită, nicicând nu am fost mai împăcat cu mine însumi…!

Pac, zdrang, buf! Roțile mașinii sar în toate părțile, cafeaua lui Gicu e pe parbriz, eu dau să trag o înjurătură, dar nu am timp. În față două gropi imense îmi aleargă mașina cu gurile căscate. Trag stânga, iau tare la dreapta, pac, zdrang! Nu e scăpare, Gicule, salvează-te frate, mama ei de…! Frânez la timp, hârtiile sar din dosare, Gicu urlă BĂĂĂĂ, ne omooori, cu coada ochiului văd o cale liberă prin dreapta și mă bag! Am făcut deja juma de drum, dar soarta e o javră, dom primar, nu ține cu oricine, în față îmi apar doi câini mari care, vă jur, aveau cârpe din alea ca la Rambo legate pe frunte și grenade în mâini. Mă rog, labe. În fine, posibil să fi fost niscaiva oase, dar tot fioroși erau, știți, eu deja eram în șoc…

Frână, stânga, dreapta, iar stânga, înapoi (de asta nu mai sunt așa sigur), fapt e că până la urmă am scăpat! Gicu privește în gol înainte și murmură că vrea la mă-sa, mașina țiuie din toate alarmele, în spate cei doi Rambo mi se pare că au plecat deja la loc cu verdeață. Sau doar fac plajă, deși e ciudat să stai așa, cu burta la nori, nu?!

Eu ce fac acum, dom primar, că trebuie să mă întorc la firmă!
Dacă veniți în ajutor, luați-vă după miros, cred că am făcut ceva în pantaloni…

sursa: buzaucityreport.ro